Dragi brașoveni,
Astăzi ne aflăm chemați să vorbim nu despre ziduri, nu despre pietre și lemn, ci despre sufletul viu al comunității noastre, așezat la răscruci, la hotare și la căi de drum, sub chipul smerit al TROIȚELOR din Șcheii Brașovului.
Aceste troițe nu sunt ruine, nu sunt poveri. Ele sunt mărturii de credință și identitate, ridicate de străbunii noștri ca să vegheze asupra caselor, copiilor și drumurilor lor. Ele au stat martore la bucurii și la necazuri, la sărbători și la jertfe, la lacrimile și nădejdile unei comunități românești care, veacuri la rând, și-a purtat destinul sub privirile unor stăpâniri adesea potrivnice.
Să nu uităm: în timp ce zidurile Brașovului erau străjuite de alte semne și alte puteri, troițele din Șchei au fost stâlpii de lumină ai românismului.
Ele au vorbit tăcut, dar neclintit, despre limba noastră, despre credința noastră, despre rădăcina noastră neștearsă.
A le disprețui înseamnă a le întina memoria.
A le lăsa să cadă în uitare înseamnă a rupe firul continuității dintre trecut și viitor.
A le restaura, dimpotrivă, înseamnă a cinsti jertfa străbunilor și a întări nădejdea copiilor noștri.
Salutăm inițiativa Primăriei Municipiului Brașov, care a înțeles să caute și să aducă fonduri europene pentru restaurarea lor.
Acest gest nu este o simplă lucrare administrativă, ci un act de dreptate istorică și culturală, prin care Brașovul își arată maturitatea și respectul față de temelia sa românească.
Cerem tuturor celor ce se află astăzi în slujba Brașovului și a brașovenilor, să ridice privirea dincolo de interesele trecătoare.
Troițele nu sunt ale partidelor politice, sau ale unei administrații, nici măcar ale unei generații.
Ele sunt ale întregului Brașov și ale întregii Românii.
Să ne aducem aminte că junii, în sărbătorile lor, trec prin fața troițelor și se închină. Copiii din Șchei, oamenii din Brașov, au crescut știind că la fiecare colț de drum îi veghează o cruce cu chip de Hristos.
Pelerinii și străinii care vin în Brașov se opresc și întreabă: „Ce sunt acestea?” – iar răspunsul este mereu același: sunt semnele vechimii, ale credinței și ale dăinuirii românilor în Brașov.
De aceea, astăzi ridicăm glasul nu ca să polemizăm, ci ca să mărturisim:
Troițele din Șchei sunt inima vizibilă a nevăzutului suflet de român într-o urbe străveche, multietnică și multiculturală.
Ele sunt puntea dintre pământ și cer, dintre strămoși și urmași, dintre tăcerea trecutului și nădejdea viitorului.
Să le cinstim, să le ocrotim, să le înnoim.
Căci a le păstra înseamnă a ne păstra pe noi înșine.
În ultimele zile, în dezbaterile din Consiliul Local Brașov, s-a ridicat întrebarea dacă TROIȚELE din Șcheii Brașovului mai merită atenția și grija comunității noastre.
Pentru unii, ele au părut simple „cruci” ori chiar „grote”, fără valoare.
Pentru noi, cei care purtăm în suflet și în faptă memoria înaintașilor, asemenea afirmații sunt mai mult decât o simplă lipsă de informare: ele rănesc iremediabil istoria și memoria locului și a oamenii și neamul.
Troițele din Șchei nu sunt simple obiecte de piatră ori de lemn, ci mărturii vii ale dăinuirii românești în Brașov.
Ele s-au ridicat ca străji ale credinței și identității românilor, în vremuri în care glasul și existența lor erau adesea puse la încercare.
Fiecare troiță poartă în sine lacrima, rugăciunea și jertfa unei comunități care, prin simbol, și-a apărat locul, limba și credința.
Ele marchează drumurile pe unde junii își duc alaiurile, răscrucile unde se adunau familiile la ceas de sărbătoare, hotarele vechiului cartier care și astăzi păstrează în el istoria unei lupte tăcute pentru a rămâne român.
A te închina în fața unei troițe din Șchei înseamnă a-ți aminti că aici, între zidurile Brașovului, a bătut și continuă să bată inima românismului, într-un oraș deopotrivă multietnic și pluricultural.
A le restaura înseamnă a ne asuma responsabilitatea față de trecut și viitor.
Nu vorbim doar despre pietre recondiționate sau cruci curățate de mușchi, ci despre redarea demnității și vizibilității unei comunități care a știut să își păstreze identitatea vreme de secole.
A le lăsa în paragină ar însemna a accepta uitarea și a rupe legătura firească dintre generații.
Inițiativa Primariei Municipiului Brașov de restaurare a acestor monumente este un gest firesc și înțelept, prin care nu doar că se salvează niște simboluri, ci se înnoadă firul continuității: din trecut spre prezent, din prezent spre viitor.
Facem apel către toți cei care reprezintă Brașovul în organele sale administrative să privească dincolo de conjuncturi politice și calcule electorale.
Troițele din Scheii Brașovului sunt ale întregii comunități, ale Brașovului, ale brașovenilor, ale Șcheilor, ale României.
Troițele sunt stâlpi de lumină ai identității noastre.
A le păstra, a le ocroti, a le restaura, înseamnă a rămâne demni în fața istoriei și a ne arăta vrednici de moștenirea pe care străbunii au lăsat-o.
Astăzi, ca și odinioară, chemăm întreaga comunitate să stea în jurul acestor simboluri și să le privească nu ca pe niște „ruine”, ci ca pe niște temeiuri ale memoriei, credinței și românității noastre.
Semnează UNIUNEA JUNILOR DIN SCHEII BRASOVULUI SI BRASOVUL VECHI