Opiniile care arată că nu există jurisprudență CCR cu privire la procedurile constituționale după perioada de după cele 45 de zile de interimat sunt FALSE. Există jurisprudență și e foarte clară:
„De asemenea, potrivit Curții, …art.85 alin.(3) este incident exclusiv în situația în care prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului. În acest caz, numirea miniștrilor nu mai poate avea loc doar prin decret al Președintelui, la propunerea primuluiministru, ci, în prealabil, este necesară aprobarea Parlamentului cu privire la propunerea primuluiministru de remaniere a Guvernului. Aceasta deoarece Guvernul, aflat sub control parlamentar, primește o nouă configurație politică sau o nouă structură, diferite de cele acordate prin votul de încredere al Parlamentului cu prilejul numirii Guvernului în temeiul art.85 alin.(1) din Constituție.” (Decizia nr.671/2021)
„Curtea a mai statuat că „alin.(3) al art.85 din Constituţie impune ca numirea ministrului să se realizeze pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru, în situaţia în care prin propunerea de «remaniere» se schimbă «structura» sau «compoziţia politică» a Guvernului. Remanierea guvernamentală reprezintă înlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu se regăsesc pe lista iniţială aprobată de Parlament, prin acordarea votului de încredere.” (Decizia nr.671/2021)
„…Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia [… ], iar cât timp încrederea acordată Guvernului nu a fost retrasă, nu există temei constituţional pentru ca aceiaşi membri ai Guvernului aflaţi pe lista iniţială aprobată de Parlament la învestitură să fie din nou supuşi aprobării Parlamentului.” (Decizia nr.671/2021)
Concluzii: Curtea a lămurit pe deplin situația. Un nou demers la Curte este inutil și nu poate genera o altă interpretare cu excepția situației în care CCR se dezice de propria-i jurisprudență:
– Parlamentul este ținut să se pronunțe exclusiv pe propunerea de NOI MINIȘTRI pe care o înaintează PRIM-MINISTRU. Acesta nu are de ce să includă în listă miniștri deja învestiți, prin votul inițial de învestire a Guvernului. (Decizia CCR nr.671/2021);
– Parlamentul se pronunță prin APROBAREA PROPUNERII PRIM-MINISTRULUI ci nu prin vot de încredere (prevăzut exclusiv de art.103 și 113 din Constituție);
– Parlamentul nu poate să voteze, din nou, miniștrii deja învestiți. (Decizia CCR nr.1559/2009 și Decizia CCR nr.671/2021);
– Votul de încredere se acordă de Parlament exclusiv în condițiile art.103 alin.3 din Constituție la învestirea Guvernului și se retrage tot în Parlament exclusiv în condițiile art.113 alin.3 Constituție – moțiunea de cenzură – or nu se acordă în condițiile art.89 din Constituție, deci nu poate fi aplicat situației de remaniere reglementate de art.83 alin.3 din legea fundamentală care prevede o altă procedură, aceea a aprobării;
– Procedura aprobării propunerii prim-ministrului de noi miniștri nu are sancțiune în caz de nereușită (respingerea propunerii nu poate avea efectul moțiunii de cenzură deoarece acest efect nu este prevăzut de Constituție în mod expres; acolo unde Constituanta a dorit să reglementeze posibilitatea depunerii unei moțiuni de cenzură, ca modalitate de sancționare a Guvernului cu efectul retragerii încrederii în caz de adoptare, a precizat expres – ex. cazul angajării răspunderii);
– Art.110 din Constituție referitor încetarea mandatului Guvernului prin retragerea încrederii de către Parlament se referă exclusiv la efectul prevederilor art.113 – moțiunea de cenzură și art.114 – angajarea răspunderii Guvernului deoarece doar acestea sunt situațiile din Constituție în care este posibilă retragerea încrederii Parlamentului în Guvern prin adoptarea moțiunii de cenzură.
spune deputatul Gabriel Andronache, PNL Brașov