„Problema socialismului este că, în cele din urmă, termini banii celorlalți”, spunea Margaret Thatcher.
Indiferent dacă cineva împărtășește sau nu această viziune, PSD-ul ne oferă un exemplu elocvent despre ce se întâmplă atunci când bugetele sunt construite mai degrabă pentru a mulțumi electoratul decât pentru a respecta regulile elementare ale finanțelor publice.
De prea mult timp, logica bugetară a celor din PSD a fost simplă: se trec pe hârtie măsuri populare, se promit creșteri, se împart bani, iar întrebarea „de unde finanțăm?” este amânată până în momentul în care creditorii sau agențiile de rating bat la ușă.
Această practică, în care generozitatea politică depășește posibilitățile reale ale statului, a devenit o rutină periculoasă a social-democrației in Romania
Constituția României este însă cât se poate de clară. Articolul 138, alineatul (5) stipulează că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare. Nu este o recomandare, nu este o sugestie, ci o obligație constituțională.
Cu toate acestea, în dezbaterea publică, cei care cer responsabilitate fiscală sunt adesea acuzați de cinism, mai ales atunci când în discuție sunt persoane vulnerabile, care au cu adevărat nevoie de sprijinul statului.
Ceea ce se omite însă este faptul că tocmai lipsa de responsabilitate bugetară lovește, în final, tot în cei vulnerabili. Dacă reformele convenite — reducerea aparatului bugetar, restructurarea companiilor de stat, corectarea sistemului pensiilor speciale — ar fi fost aplicate la timp, astăzi ar fi existat spațiu fiscal real pentru măsuri sociale sustenabile. Blocarea acestor reforme a făcut ca orice discuție despre finanțare să devină un exercițiu de imaginație.
În lipsa unei surse clare de bani, PSD foloseste sintagma „bugetul de stat” care devine doar o formulă care ascunde faptul că hârtia suportă orice. Realitatea însă nu.
România plătește anual aproximativ 10 miliarde de euro doar pe dobânzi — o notă de plată pentru ani de promisiuni fără acoperire, pentru decizii luate cu gândul la următoarele alegeri, nu la următoarea generație.
Reamintim PSD-ului că solidaritatea reală nu se construiește pe datorie, ci pe responsabilitate. Iar responsabilitatea începe cu respectarea unei reguli simple: înainte de a cheltui, trebuie să știi de unde vin banii.