Eu sunt născut la munte, crescut pe munte, jucat în pădure și pe munți toată copilăria. Munte, nu deal.
În pădure am fugit când plângeam și eram supărat copil fiind, în pădure fug și acum când dau de greu și vreau să îmi limpezesc mintea.
Problema este că pădurile României sunt tot mai inaccesibile. Da! Voi v-ați trimite copilul acum în pădure singur sau cu alți copii? Sau ați avea curajul sa faceți o drumeție cu o grupă de copii în munții Brașovului sau in Zărnești sau in Săcele?
Este un dezastru cu ursii. E plin de urși. Tot din cauza asta ciobanii și-au luat rase agresive de câini. Dacă scapi totuși de urși sigur te aleargă câinii.
Da, nu era așa. Nu erau stani cu Kangal, ursii fugeau de tine când te auzeau de la kilometri.
Am ajuns sa plec cu copiii sa facem drumeții prin alte tari? E posibil? Săptămâni trecută au fost văzuti lupi in Apuseni în zona Răchițele spre Pietrele Albe. Și nu păreau impresionați de mine ba chiar pareau curioși și ezitanti văzând copiii. Pai ma duc eu pe acolo curând?
Aproape nu exista drumeție sa nu am un incident cu câinii de la stana. Pai când ai cu tine copii de 30 de kilograme te mai duci pe acolo. Te poți duce? Și ciobanii dau din umeri că cică fara 30 de câini nu mai au oi.
Da frate, natura. E ok. Dar cu omul cum rămâne?
Între timp pădurile României devin tot mai inaccesibile in timp ce organizații cu finanțare austriacă ataca orice inițiativa.
Am făcut Via Transilvanica care poate deveni coloana vertebrala a turismului românesc. A mers cineva 2-3 zile fara incidente pe Via Transilvanica? Eu nu.