Nicușor Dan, omul votat ca antidot la sistemul de partide, a scos din pălărie un președinte de partid de 2% și propriul consilier onorific pe diaspora și l-a nominalizat premier. Apoi i-a lipit eticheta: „guvern tehnic, nu politic”. Asta e tot ce a putut președintele meu după o lună de negocieri. AUR și PSD par foarte fericite, iar USR… vrea doar să mai rămână în Guvern.
Adevărata buturugă era Ilie Bolojan, care e scos de la butoane pentru că nu „colaborează”. Whatever that is!
Hai să traducem. „Tehnocratul independent” Eugen Tomac are postura, freza, felul de a sta drept ale unui purtător de uniformă cu epoleți. Dacă tot ne vindeți „om nou, apolitic, tehnic” — schimbați măcar freza militară! Sau poate că ăsta e, de fapt, mesajul.
Doar „uniformele” ne mai pot salva de prostiile făcute de alte uniforme?
Să nu ne mințim singuri: Nicușor Dan ori a trădat promisiunea din campanie, ori nu are puterea de fapt. Ce vedem nu e o trădare de manual. E ceva mai subtil și mai dureros.
Și nu o spun eu. O spun oamenii care au stat pe scaunul din fața mea, la IGDLCC, în ultimul an.
Florin Negruțiu: „11 milioane de oameni au votat împotriva partidelor politice care reprezintă în momentul ăsta sistemul.” Ăsta era mandatul. Asta era comanda.
Marius Lulea, câteva luni mai târziu, parcă vedea ziua de azi: „Punem premieri, miniștri, și în câteva luni ei sunt asemenea celor dinaintea lor.” Cultura din interiorul politicii îi contaminează. Pe toți. Indiferent cât de „tehnici” îi numești la botez. Poate domnul Tomac va fi doar mai tăcut — dar independent sigur nu e.
Claudiu Pândaru mi-a zis ceva ce ar trebui lipit pe frigider: „Ne entuziasmăm foarte ușor și ne punem așteptări extrem de mari, totale chiar, într-un om.” Iar când omul ăla te dezamăgește, nu el s-a schimbat. Noi am proiectat.
Theodor Paleologu îmi explica: „Nu atât Nicușor Dan, cât scatoalcele pe care le-au primit [partidele]de la electorat.” Cu alte cuvinte, Nicușor Dan n-a fost soluția. A fost simptomul unei frustrări de 6.168.642 de oameni. Cum să nu te folosești de forța lor? Cum să te dai atât de repede jos de pe un val atât de mare?
Atât s-a putut? Premier un om de partid cu freză de cazarmă ștampilat „tehnocrat”?
Oana Gheorghiu, dezamăgită deja acum o lună, ar fi vrut un singur mesaj limpede de la președinte: indiferent ce faceți, drumul României e reforma.
Cristian Onețiu, și mai direct despre austeritatea de până acum: „pare că o arde pe austeritate, dar eu n-am văzut niciun efect.”
Deci care e trădarea, de fapt? Nu că președintele a ales un nume greșit. Ci că a ales eticheta „tehnic” în locul reformei pe care a promis-o.
Dumitru Borțun îmi spunea că există reformatori care își asumă consecințele. Să fii lider înseamnă să faci sacrificii. Nu se referea însă la sacrificarea adversarului politic.
Și mai e ceva ce mă roade. Nicușor Dan n-a arătat niciodată ca un președinte și ăsta părea atuul lui. Părea diferit, anti-sistem, cu o inteligență și o strategie care poate ne scăpa. După primul an, pare însă mereu stângaci, decalat, un om nimerit pe scena greșită cu un discurs plictisitor și un plan invizibil.
Ironia? Tocmai limba simplă, fără fasoane, a lui Ilie Bolojan sună a omului care chiar așa vorbește. Nu cred că e sufletul petrecerii la nunți și botezuri, dar la Guvern părea de-acolo. Părea la treabă nu la combinație! Iar zecile de mii de oameni care-i dau like pe Facebook simt diferența asta din prima.
Invitații mei au simțit-o înaintea internetului. Dragoș Cabat îmi spunea, fără să clipească, că Bolojan are „o voință mult mai mare, cu un bun simț mult mai mare și cu o inteligență mult mai aplicată”. Borțun: „Poți să-i admiri curajul când își dă seama că nu are toate cărțile.” Oana Gheorghiu, scurt: „Bolojan a început să facă cu adevărat reformă.”
Hai să punem cap la cap. Bolojan e deja, de facto, liderul politic al internetului românesc. Nu sunt fanul austerității lui făcute fără reforma statului dar „trădarea” lui Nicușor Dan nu face decât să-l împingă pe locul 1 la următoarele prezidențiale. Singurul care pare să nu fi aflat asta încă e chiar Nicușor Dan, un om politic care se poartă de parcă nici măcar nu și-ar mai dori un al doilea mandat sau doar speră că în următorii 3 ani Bolojan se stinge, iar românii vor uita șmecheria asta.
Vă întreb pe bune, nu retoric: când un om ales împotriva partidelor guvernează prin astfel de combinații și numește asta „soluție independentă”, ce ne spune asta, de fapt? Ce îți spune ție?
conform postare George Buhnici